Conferinta ERI Brasov cu Diana Stanculeanu

Pe 28 ianuarie scoala ERI Brasov a gazduit Conferinta „Bullying si comportamente agresive in relatiile sociale ale scolarilor” sustinuta de Diana Stanculeanu. A fost o adevarata placere sa o ascult, sa aflu informatiile pe care le-a impartasit si sa plec cu gandul pozitiv ca, se poate ca prin efort comun sa stopam din actiunile de bullying sau cel putin sa echipam copiii cu strategii de raspuns la un astfel de comportament.

Incerc sa fac un scurt rezumat al conferintei, asa cum l-am inteles eu. Sper ca mesajul sa ajunga la cat mai multe persoane, astfel incat cei care au copii mici acum, sa aiba sanse mai mari de a modela un caracter care sa depaseasca cu usurinta situatii de bullying, dar mai ales sa nu il reproduca.

Despre relatiile sociale la copii

S-a demonstrat printr-un studiu amplu ce a durat peste 80 ani ca fericirea si bunastarea vietii este guvernata de RELATII (cred ca este vorba de studiul realizat de Dr. Robert Waldinger si Universitatea Harvard, https://www.adultdevelopmentstudy.org/). In sfera aceasta intra toate relatiile pe care le avem, cu membrii familiei, cu prietenii, colegii de munca, sotul/sotia etc.
Tinand cont de acest aspect, un pas important in devenirea si mentinerea unei vieti sanatoase este sa dezvoltam copiilor capacitatea de relationare, stabilire si mentinere a relatiilor sociale.

Relatiile la VARSTA PRESCOLARITATII sunt definite de cativa factori precum: proximitatea geografica (colegii de gradinita, copii din parcul unde se joaca, vecinii de locuinta etc.), decizia parintilor (de obicei prietenii copiilor sunt copii prietenilor parintilor :D) si intamplarea.

La gradinita este important ca individul sa dezvolte capacitatea de a initia prietenii, de a le mentine, de a negocia si coopera, de a exersa stabilirea limitelor.
Relatiile copiilor mici sunt lipsite de empatie, pot fi rezistente in timp sau pentru o scurta perioada (ieri m-am jucat cu X, azi ma joc cu Y), iar interactiunea variaza rapid de la starea de bucurie la agresivitate si plans (se cearta din orice, se impaca si continua joaca).
Aceste caracteristici se datoreaza dezvoltarii creierului, etapa in care domina creierului limbic.

La VARSTA SCOLARITATII MICI, proximitatea inca ramane importanta, dar prieteniile incep sa se realizeze in functie de preferinta (as vrea ca X sa fie prietenul meu pentru ca…, nu imi place Y, nu ma joc cu el/ea).

O observatie importanta pe care a subliniat-o Diana este aceea ca, la aceasta varsta, copii remarca mai usor similaritatile, punctele comune, cautand si acceptand mai usor astfel de prieteni. Explicatia ar fi ca, identificand ceva „la fel”, gandurile se indreapta catre altceva, ca si cand acest aspect este rezolvat, nu trebuie sa isi bata capul cu el. Diferentele identitare sunt greu de procesat si gestionat la aceasta varsta, iar copii tind sa evite sa se confrunte cu ele, astfel ca evita individul cu totul (nu-mi place Z, nu ma joc cu el/ea).

O alta remarca a Dianei este aceea ca, relatiile de prietenie complicate sunt de preferat fata de lipsa de relatii. Adica exact opusul a ceea ce consideram noi, majoritatea parintilor, cum ca, decat un prieten nepotrivit, mai bine deloc. Iar asta am inteles ca se datoreaza faptului ca, intr-o relatie activa se poate sa intelegem si sa ghidam copilul, avand parte de feedback si deci ajustarea comportamentului (ca raspuns la anumite strategii, nu neaparat in directia in care doresc adultii), comparativ cu un mediu teoretic, in care se discuta situatii ipotetice fara a genera o schimbare in comportament.

Temperamentul este o caracteristica individuala, innascuta, in vreme ce caracterul este modelat de toate celelalte variabile externe. Temperamentul individului influenteaza capacitatea si usurinta cu care acesta relationeaza, dar vestea buna este ca si cei mai introvertiti copii pot initia si mentine relatii sociale implinitoare cu putin ajutor.
La varsta scolaritatii mici, in functie de temperament, isi formeaza gasti, 2-3 prietenii, intre care cel putin una profunda, durabila. Daca exista cel putin un prieten in viata copiilor nostri, atunci lucrurile decurg normal. Lipsa totala a prietenilor este semnalul care ridica semnul de intrebare, iar aici se pune in discutie daca aceasta lipsa tine de timiditate (deci de temperament) ceea ce poate fi corectat sau vine din zona de anxietate sociala, aspect care necesita tratament.

In relatiile de prietenie, copiii incep sa exprime disconfortul prin cuvinte (comparativ cu actiunile agresive in prescolaritate), ceea ce indica utilizarea abilitatilor de reglare emotionala.

Reglarea emotionala este o abilitate la care parintii construiesc si participa continuu. Traseul este co-reglare alaturi de un adult dupa care se face transferul catre auto-reglare. Perioada de co-reglare poate dura pana spre 10-11 ani, timp in care, in mod ideal, adultii din jurul copilului ii ofera sprijin spre a intelege starile pe care le are si solutii pentru a le putea gestiona. Asta presupune, bineinteles, ca adultul sa se poata autoregla si sa sustina intr-un mod echilibrat emotiile copilului.

Incepand cu varsta scolara mica copii incep sa-si contureze stima de sine. O stima de sine pozitiva aduce multiple beneficii asupra individului, intre care sanse sporite de a-si mentine echilibrul psihic. Stima de sine reprezinta perceptia asupra valorii personale. In relatiile sociale, un copil incepe sa aiba o impresie buna despre sine atunci cand este preferat de alti copii sa le fie prieten, atunci cand este apreciat de anturaj si familie.
Un copil cu stima de sine pozitiva presupune ca are cel putin o persoana adulta prin ochii careia se simte vazut, ascultat si respectat. Se spune ca un astfel de copil are nevoile implinite.

(O conferinta in care se discuta ce este si cum putem sa crestem stima de sine: https://www.youtube.com/watch?v=cLekNPRTLrE )

Violenta versus Bullying

Si incepe discutia despre violenta in randul copiilor si cum facem diferenta intr-o situatie violenta versus un caz de bullying.

Copii violenti reactioneaza astfel din cauza unui cumul de factori (de la cei specifici individului – dezvoltare fizica, psihica, emotionala, la mediul de crestere). Pe scurt, un copil violent nu are capacitatea de a se auto-regla, nu are sustinere in co-reglare si are nevoi nedescoperite/neimplinite, dar si o stima de sine scazuta. Comportamentul violent se manifesta cand individul este coplesit emotional si nu are resurse pentru a reactiona altfel (incapacitate de auto-reglare, deficit de abilitati sociale cum sunt negociere, gestionarea conflictului, rezolvarea de probleme).

La adulti, creierul limbic si cortexul prefrontal actioneaza simultan, in vreme ce la copii actioneaza succesiv (intai actiunea si apoi gandit daca a procedat bine sau nu).

Aceste comportamente sunt de obicei spontane, dar izolate, se sting de la sine si nu tin cont de prezenta sau lipsa adultilor.

Se pot rezolva prin consolidarea abilitatilor sociale la copiii implicati coroborat cu un mediu caracterizat de structura, reguli si consecinte clare.

Cazurile de bullying au cateva caracteristici diferite, in asemenea situatii individul are dezvoltate abilitatile sociale, insa cauta sa isi implineasca alte nevoi, in speta nevoia de putere, atentie si control.
Astfel de comportamente sunt repetitive si stabile, cu intentia unilaterala de a provoca suferinta, durere, iar de cele mai multe ori reprezinta implementarea unei strategii premeditate.

De asemenea, caracteristic bullyingului este dezechilibrul de putere intre agresor si victima, de cele mai multe ori initiatorul este cel care influenteaza comportamentul intregii gastii (martori) in raport cu victima.

Spre deosebire de cazurile de violenta spontana, bullyingul nu dispare de la sine. Este necesara interventia specifica, intrucat nevoile agresorului trebuie decodate si adresate de specialisti comportamentali.

Ce se poate face concret pentru a evita astfel de situatii?

Ca in orice alta chestiune, educatia timpurie in ce priveste sistemul de valori personale ajuta la evitarea situatiilor de bullying, dar si la neutralizarea lor.
Astfel, prin integrarea valorilor ca: toleranta, incluziune, compasiune, sprijin si cooperare, diversitate, respect pentru diferente, empatie, se asigura cadrul general prin care indivizii se simt vazuti, fapt ce duce la acceptare reciproca si deci la o mai mica dorinta de a castiga control, atentie si putere asupra celorlalti.

Un alt pas in stoparea fenomenului il reprezinta reactia martorilor la eveniment. Copiii care dezaproba comportamentul au sanse mai mari de influentare a agresorului, fata de cei care sunt neutri. Echiparea copiilor cu strategii de preventie si de gestionare a conflictelor, inca de la varste mici, reprezinta un pas inainte in disiparea comportamentelor nefavorabile.

Plasa de siguranta pe care o reprezinta adultii din viata copiilor isi consolideaza pozitia cu cat exista reguli clare, proceduri, limite si consecinte, structuri la care copii pot apela, indiferent de pozitia in care se afla: victima, martor sau agresor.

In cazurile punctuale, interventia specifica atat in cazul familiei victimei, cat si in cazul familiei agresorului sunt absolut necesare pentru a depasi momentul si a restabili echilibrul emotional al celor implicati.

Desi cu totii ne dorim sa stopam fenomenul de bullying, realitatea actuala amplifica ocaziile prin care acesta se poate manifesta. Avem o lista intreaga incepand cu:

• bullyingul fizic: agresiune fizica, constrangere prin puterea fizica;
• mental: amenintari, insulte, batjocoriri etc.;
• emotional/ relational: manipulare, excludere din grup;
• bullyingul cibernetic: actiune exponentiala cu cat autorii se pot proteja de anonimat, iar informatiile denigratoare devin virale. Expunerea la bullying prin utilizarea retelelor sociale virtuale nu tine cont de varsta, sex sau alte date demografice.
  
  Pe langa aceste strategii generale, Diana a propus si posibile scenarii de lucru cu fiecare din cei implicati: copil victima, copil agresor, copil martor.
  Voi reveni cu detalii despre fiecare abordare cu speranta ca informatia va ajunge la cat mai multe persoane care sa puna umarul la diminuarea fenomenului de bullying.
  
  Sa ne citim cu bine!